Articles

https://patriciahoppner.com/wp-content/uploads/2018/02/dark_top_divider.png

Liberul arbitru și Predestinarea, din perspectivă astrologică

November 3, 2023by Patricia0
11 octombrie 2023 ora 1900 (Ro) WEBINAR via Zoom (3)

În vara lui 2023, prin luna iulie, am avut bucuria unei întâlniri online de zile mari cu astrologii Ana Maria Jinaru și Dan Ciubotaru. O temă la care fiecare dintre noi probabil medităm în salturi, o dată descoperită fiind astrologia, mai ales ca studenți și mai târziu ca practicanți. Avem sau nu avem Liber Arbitru? Există Predestinare??? Suntem sau nu suntem condiționați de harta noastră pe întregul parcurs al vieții? Transcriptul acestui dialog pe care îl veți găsi în format video pe canalul meu Youtube, în cadrul proiectului 12Călăuze&AstroTalk, iată-l în sfârșit publicat aici. Îi mulțumesc pentru corectarea acestui text asistentei mele, Iulia Roca, iar pe voi dragilor vă invit pe Forum12Călăuze la un intens ,,debate” despre acest subiect complex și etern fascinant.

Patricia Höppner: Dragii mei, cred că va fi o ediție aniversară, că tot mă apropiu de 2 ani de proiect. În primul și în primul rând vă super, hiper, ultra mulțumesc pentru că ați acceptat provocarea și pentru că mi-ați acceptat invitația. Nu mai are niciun sens să fac prezentările. Ana, Dan, bine ați sosit!

Dan Ciubotaru: Bine ne-am regăsit și mulțumesc pentru invitație.

Ana Maria Jinaru: Bine ne-am regăsit! În formula aceasta, este pentru prima dată.

PH:… să le putem fructifica, pentru că încercăm să pescuim dintr-o temă absolut superbă, dragii mei. Comunitate dragă, pescuim dintr-o temă, spun eu, așa, cu ușoare tente filozofice, dacă avem sau nu avem liber arbitru privind, dat fiind această poveste, din perspectivă astrologică. Și am să pornesc de la DEX. Pot să pornesc de la DEX?

AMJ: Te rugam!

PH: Splendidă, seacă, spunea Ana că e seacă, dar pornim de acolo. În care ”soarta”, spune DEX-ul online următoarea poveste: este forță sau voință supranaturală, despre care se crede că hotărăște tot ce se petrece în viață, situație, curs de împrejurări existente la un moment dat, evoluție, desfășurare. Iar tot dex-ul despre liber arbitru spune că este capacitatea omului de a acționa numai după voința sa, independent de orice altă influență. Această concepție idealistă se opune determinismului negând existența legilor obiective ale materiei și societății. Și cine dorește să aprofundeze poate să intre să vadă mai multe acolo. Cum vi se par descrierile despre cine vrea sa inceapa?

DC:… ca niște descrieri care încearcă să exprime într-o propoziție ceva care e mult mai complex. Acesta e rolul definiției: a căuta să sintetizeze cât de mult poate. Subiectul e mult mai complex. Liber arbitru și determinare. Putem face o emisiune de două minute, sau putem sta o oră, două, trei, o sută aici, depinde cât de mult dorim să abordăm, să dezvoltăm acest subiect. Interesant e că avem, alături de Ana, cel puțin două perspetive, care nu sunt neapărat diferite, dar din surse diferite.

PH:Asta mi-am dorit.

AMJ:O să vedem la final dacă sunt diferite.

DC:Asta vedem, acum nu știu dacă sunt chiar atât de diferite.

AMJ:Bănuiesc că pe undeva se întâlnesc.

DC:Nu cred că suntem niciunul total adoratori al liberului arbitru, că despre asta este vorba. Cred că toți trei credem în existența acestei predeterminări, pentru că altfel n-am studiat astrologia. Deci cine studiază astrologia automat, obligat, forțat trebuie să accepte faptul că există această minimă predeterminare condițională. Pentru că întreaga astrologie se bazează pe această idee că există undeva acolo, un mecanism, un ”ceva” care unește lucrurile, sau care are o anumită influență în viața noastră micro/macro. Și de aici plecând, avem clar dovedită existența acestei predeterminări. În douăzeci și ceva de ani de practică astrologică, în fiecare zi mă conving de chestia asta, văzând cum experiențele oamenilor – experiențe reale – sunt foarte bine reprezentate în harta natală.

PH: Îmi vine absolut imediat, automat întrebarea: ce rol joacă fundalul cultural în care ne dezvoltăm, acel model de familie de la care pornim? Mă refer strict la conceptul legat despre reîncarnare. Pentru că una e ca tu să crezi, și un client care vine să ceară niște sfaturi să nu creadă, și invers. Cum stau lucrurile aici? Cred că de aici mi-aș dori să încep cu voi marea provocare a dialogului de astăzi.

DC:Aș lăsa-o întâi și pe Ana.

AMJ:Da, am să fac și eu completare la ce ați spus voi mai devreme, și apoi o să revenim și la întrebarea ta, Patri.

PH:Da, te rog!

AMJ:Da, într-adevăr, Dan, așa este. Și eu, și Patri știm lucrul ăsta. Practic luăm în calcul acest amestec de liber arbitru și destin. Adică nu putem să cădem în nicio extremă, nici să credem că există doar liber arbitru, nici să credem că există doar destin. Putem să și explicăm un pic de ce. Așa, ca un intro, da? Patri, apoi revenim la întrebarea ta. Dacă am considera că există doar liber arbitru, ar însemna practic că doar voința noastră ar fi importantă, și practic ar ieși totul întotdeauna așa cum ne dorim, totul ar fi determinat exclusiv de voința noastră. Vedem din experiența personală și a altora că nu se întâmplă așa. Ne dorim anumite lucruri, depunem toate diligențele necesare, tot efortul, și la final rezultatul este diferit de voința noastră. Nu putem să nu avem absolut niciun impact. Pe de altă parte, dacă ar exista doar predestinare, doar soartă, să spunem așa, doar destin, ”pra-arabdar karma” i se spune în partea cealaltă, în India, ar însemna că practic ar exista doar o voință divină, să spunem acea forță supranatorală de care vorbește Dexul, în definiție, iar practic, noi nu am avut nicio posibilitate vreodată să ne transformăm, să ne schimbăm, să ieșim din matrice. Am fi supuși, pur și simplu permanent acelui cerc vicios și niciodată nu am avea această posibilitate de transformare. Dar vedem că transformarea există. O vedem pe pielea noastră, și o vedem în jurul nostru. Din momentul dat, in care reușim să ne transformăm, putem deduce prin inferență că acolo există și o posibilitate, dacă nu ne-am da seama, dacă nu am înțelege, de a alege liber.

Din punctul meu de vedere, când vorbim de alegere, sau când vorbim de acțiuni, întotdeauna avem doi compuși: liber arbitru și destin. Putem mai târziu să detaliem un pic care ar fi componentele pentru fiecare în parte.

PH:Da, chiar te rog. Revenind la povestea cu familia, cu punctul de la care pornim in viata. Practic întrebarea mea era ce rol joacă fundalul cultural din care venim? – dacă pot să-i spun așa, educația, primii ani de acasă, poveștile la care asistăm, felul în care ne raportăm de-a lungul vieții, mai târziu, indiferent că studiem sau nu studiem astrologie, dar cu siguranță, important fiind parcursul nostru când spun, indiferent că studiem sau nu, poate la un moment dat ajungem în postura în care dorim o consiliere. Acel model de familie care… crede sau nu crede în reîncarnare. De ce spun reîncarnare? Pentru că tu (Ana Maria) vii de pe o filieră în care ai avut foarte des contact cu acest tip de informații și unde probabil există un alt tip de surse. Pentru că aici lucrurile sunt…este mult dialog.

AMJ:Bun, și tu ai vrea să știi practic pe deoparte dacă are vreo importanță în această chestiune pe care o discutăm, legat de liber arbitru și destin, faptul că noi credem sau nu credem în această lege a cauzalității, karmei a cauzalității?

PH:Faptul că venim dintr-o familie care ne inoculează niște idei, sau dintr-un mediu în care copilărim, că poate nu avem toți o familie; familia care ți-o formezi în primii ani.

Ana Maria Jinaru:Da, întotdeauna vor avea un impact și un anumit efect. Niște părinți, sau o familie care are un anumit fundal și un nivel de conștiință mai ridicat, cu siguranță că vor ajuta copilul pe deoparte – apropo de acest destin sau de liber arbitru – să devină mai conștienți. Îi implici să-și poată exercita mai bine această funcție a liberului arbitru. Dacă e o familie care înțelege anumite lucruri, sau părinții sunt mai conștienți, vor putea să-l ajute pe copil să transcendă până la un punct, sau să înțeleagă mai mult căci, de fapt, prin asta transcendem: prin înțelegere, prin cunoaștere, prin conștientizare. Putem să transcendem acele tipare din hartă care sunt o expresie a karmei, a prarabdei karma; adica ale destinului. Evident ca vor putea avea un impact, da? Îl pot ajuta cumva sa se pozitioneze intr-un anumit fel, fata de acele tipare. Daca parintele e mai ințelept si vede că, eu stiu, copilul are un anumit tipar mental care nu e cel mai constructiv tipar mental, să spunem, îl poate ajuta sa aleaga într-un mod în care copilul nu este condiționat deja. Pentru că, știi, în momentul în care respirăm, avem acolo… acele tipare mentale. Acesta poate fi un argument pentru acea preexistență, de unde vin ele. [19:12] A veni doar exclusiv de la… ”trebuie să existe o explicație.” Dacă ar veni exclusiv de la divinitate, atunci și Dumnezeu dă unuia mai mult, iar altuia mai puțin. Ar fi un Dumnezeu arbitrar, nu ar fi un Dumnezeu just. Unuia îi dă nu știu ce piramide sau stea a lui David pe acolo, iar altuia, îi dă numai cuadruaturi, și nu ar exista o echitate. Deci, da, pot avea un anumit impact.

PH:Dan, tu ce parere ai?

Dan Ciubotaru:Din punctul meu de vedere, partea asta de predestinare care există vine din trei surse: una este a ta ca individ, în relație cu sufletul tău, de unde vii, și unde trebuie să te duci. A doua este condiționarea de neam, care explică neamul în care te naști, a părinților biologici, ori non-biologici, dar mediu neamul în care trăiești.Iar a treia e condiționarea asta de mediu, de țară, de popor în care te naști. Sunt trei factori care crează această identitate, ”cine sunt eu?”. Că ai odată produsul sufletului meu, produsul neamului meu, și produsul poporului din care m-am născut. Sunt trei linii directe și fiecare își pun amprenta, ne fac să ne construim într-o anumită formă, după un anumit tipar, dupa o anumită rețetă. Energia neamului este foarte, foarte importantă, pentru că foarte multe luăm de acolo. Adică este primul medium din care luăm anumite energii, anumite trăsături. Sau este primul set de condiționări necesare pentru evoluția noastră.

Și aici aș vrea să mă adaug un lucru:Când vorbim de liber-arbitru și predestinare, din punctul meu de vedere, nu sunt două funcții care sunt opuse. Sunt două aspecte care se completează. Deci ele nu luptă una împotriva celelalte, ci pur și simplu ele se completează reciproc. Nu le văd ca o chestie de aia ” ai atâta liber-arbitru, ai atâta predestinare”. O marjă mare de predistinare – pentru că toți venim de undeva; venim dintr-o mamă, dintr-un tată, ne naștem într-o țară, într-un loc, suntem educați, formați, avem structura noastră inerentă, care e dincolo de toată educația asta – e condiționare, dar nu în sens negativ, este formatarea inițială. Adică nu toți suntem la fel când ne naștem. Aia e clar. Pe această predeterminare, sau determinare, se dezvoltă această capacitate de a învăța să iei acele decizii care te ridică deasupra determinării condiționării inițiale. Pentru că, tehnic vorbind, liber arbitru nu există în sens pur. Pentru a lua o decizie liberă vis a vis de o situație, nu poți să fi implicat în situația respectivă. Ca urmare, eu nu pot să iau o decizie absolut liberă vizavi de mine atât timp cât sunt implicat în propria poveste. Eu poate pot să iau pentru tine, să zicem, o decizie, o perspectivă mult mai liberă, pentru că nu sunt implicat în povestea ta și atunci, da, e ”liber arbitru”, ”observator de afară”. Dar altfel, nu există ideea asta de liber arbitru absolut, pentru că nu mai e cum. Viața noastră este o viață pur subiectivă.

PH:Îmi este absolut imposibil sa nu trec automat la urmatoarea intrebare, apropo de cantitatea de liber arbitru. Atunci, logic ar fi sa intreb cata cantitate, cât liber arbitru avem?

DC:Fiecare cât a prins la polonic.

PH:Ajungem, stii, la harta si la ceea ce se spune dese ori ”păi cât te sustine harta”. Hai sa ne scufundam un pic aici in elementele dintr-o harta si in ceea ce inseamna intr-o traducere simplista, așa, utopic vorbind, cât liber arbitru avem?

DC:Aici aș spune, iar apoi o las și pe Ana sa să completeze, nu există o formulă, nu există o rețetă. Fiecare vine să zicem, nu neapărat cu o cantitate, ci unii oameni vin, pe de o parte, cu o hartă mai dificilă, care generază foarte multe condiționări și restricții. În viața lor pot fi restriții în natură fizică, psihică, emoțională, ori de altă natură, financiară, nu contează. Sunt restriții, și automat sunt condiționați de un anumit parcurs. Alți vin cu mai multe restricții. Ce trebuie să reținem este că acest liber arbitru, cum îl denumim noi, practic reprezintă capacitatea noastră de a învăța să ne ridicăm deasupra celor constrângeri, restricții, și să evoluăm. Că asta practic e evoluția: să ești din acel stadiu de nativ –  așa cum ești – și să devii „mai bun” – să mergi pe drumul tău.

PH:… mai conștient de tine.

DC:Iar harta indică acest lucru. Sunt hărți în care vezi elementul acesta de condiționare. Este mult mai puternic, iar persoanei respective îi este foarte greu, de exemplu, să fie mai obiectivă. Este foarte, foarte subiectivă și prinsă în acele povești. Sunt hărți ale altor persoane care, automat din naștere au capacitatea de a fi mai obiective. Dar nu e neapărat o formulă, e o chestie pe care nici măcar nu poți sa o determini. Asta e pur și simplu o evaluare.

PH:O invit pe Ana. Suntem așa, extrem de cuminti, stii? Încă ma adaptez la energie.

AMJ:Da, până acum sunt în consens cu ce-a zis Dan, chiar și ce-a spus mai devreme, că practic suntem produsul a trei elemente, ADN… obiectivul sau perspetiva, să spunem, deziderat al sufletului, și impactul, sau familia, sau neamul, și așa mai departe. Da, să știi că și eu merg pe aceeași idee, numai că, de pildă, având și formarea din partea cealaltă, noi includem toate lucrurile astea pe care l-ai enumerat tu Dan – inclusiv ce tip de familie, ce impact are familia, ce experiențe trăim prin intermediul familiei respective – le includem pe toate în acel cod karmic, care generează toate lucrurile acestea. De fapt… acea karmă care generează această existență, generează trei tipuri de factori: e tipul de corp, tipul de experiențe și durata vieții. Trei lucruri, da? Și le includem pe toate acolo, toate trei pe care le-ai enumerat tu. Legat de aceste elemente de constrângere care există – poate mai mult în anumite hărți, și mai puțin în alte hărți – eu cred la fel, și am observat din practică. O să dau câteva exemple care îmi vin acum spontan în minte. De pildă, am observat ca anumite planete pe nodurile lunare, în special pe nodul sud, mai ales dacă este un Saturn acolo, de multe ori aduc cu sine un grad de constrângere un pic mai mare sau o plajă de alegeri mai limitată; sau anumite restanțe pe care persoana trebuie să le treacă în această existență. De pildă un Saturn pe nodul sud, chiar o să dau un exemplu recent:

O persoană care cu un Saturn care guvernează a 7 a relațională, în conjunție cu nodul sud. Dezastru pe plan relațional era acolo. Asta nu înseamnă că în general va fi așa, dar persoana într-adevăr era foarte condiționată de planul relațional și în cadrul planului relațional, și nu putea deloc să desprindă de niciun fel. Existau mari atașamente acolo și cu greu învăța anumite lecții; simțea permanent această senzație că trebuie să plătească niște datorii în această existență pe acel plan. Asta pentru că Saturn guverna Casa Șaptea, dar putem să o luăm și cu titlu general și am observat, de obicei, când există această conjuntură, există tendința ca această existență să fie una de a da niște restanțe, dar nu înseamnă că în mod absolut, de a face niște plăți așa mai departe. Și atunci, clar că, așa cum spunea și Dan, există un factor de constrângere un pic mai mare. Adică putem să spunem că persoana respectivă, sau acolo e un grad mai mare de, să spunem, de destin. de constrângeri. Pe de alta parte, am observat pana acum, că atunci cand avem o casa a 9a – poate o sa vi se pară ciudat, dar este ceea ce am observat în practică, si coraborând cu anumite informații din astrologia vedică – un Jupiter puternic, bine asptectat, dar si anumite planete neaspectate au un grad mai mare de liber arbitru, sau o posibilitate de a exercița mai mult liberu arbitru. De altfel, despre planetele acestea neaspectate, se spune că sunt mai autonome, pot fi integrate un pic mai greu în hartă, dar au această autonomie.

Patricia Höppner:Din ceea ce spuneați amândoi, mi-a mai sărit o idee pe care vreau acum să o spun chiar dacă am pregătit cu totul, probabil alte repere, astea sunt culisele noastre. O poveste împământenită, aș spune în subconștientul românilor, este cea legată de axa nodurilor care este sinonimă, dese ori am auzit spunându-se astfel, cu axa destinului. Și nodurile lunare ca fiind viață trecută, viață actuală. Aici există o foarte mare precauție, și tu știi Ana, a abordării astrologiei, pentru că anumite școli, de renume internațional, sunt precaute atunci când vine vorba despre aceste cuvinte: karma, destin, soartă – în asociere cu practica astrologiei.

Mi-aș dori să aflu cum gândiți voi vis-a-vis de aceste aspecte, ale Nodurilor. Sunt foarte curioasă. Și de ce am întrebat asta legat de noduri? Pentru că unii spun că avem liber arbitru atunci când decidem să ne reîncarnăm. Asta apropo de familii mai norocoase sau nu. Că ne susțin, sau nu.

[30:25]

Dan Ciubotaru: Aici e o altă întrebare, când pui problema este cine e acel ”eu” care decide.

Patricia Höppner: Aici o altă întrebare, știu, e dintr-un altceva. Da …

Dan Ciubotaru: De la ce nivel decid eu să vin aici, pentru că nu am decis eu, da?

Ana Maria Jinaru: Da. Așa este. Nu decidem….

Dan Ciubotaru: Deci e alt subiect, e altă poveste, e alt basm, e alt zmeu.

Patricia Höppner:Hai să… nu intrăm și în zmeul acela, dar hai să-l clarificăm pe primul. Acolo e un alt capăt. Un alt capăt.

Dan Ciubotaru:În primul rând, ce-mi place la astrologie este că ea este dincolo de orice sistem de credințe și orice chestie de alegere, în a crede sau nu crede orice Zeu, Parazeu și Dumnezeu. Astrologie este un sistem care analizează anumite fenomene. Astrologia analizează calitatea timpului și natura timpului reflectată în viața noastră. Și asta e fantastic, pentru că aici poți să vii și din spate cu viziunea ta, hai să o numim religioasă, că despre asta este vorba. Crezi în ceva, sau nu crezi în ceva, și poți să legi de astrologie. De asta sunt școli de astrologie care au scos aspectul ăsta spiritual religios total în afară și fac astrologia mai inginerește. Evită să intre pe chestia asta și totul este, așa mai darvinist.

Patricia Höppner:Abordare psihologică.

Dan Ciubotaru:Da, tot aia este. Da, mai științific, darvinist.

Patricia Höppner:… mai evoluționistă.

Dan Ciubotaru:Care e ok. E important sa ai rezultate, să poți să ajuți oameni. Si revenind la Noduri, da, există această viziune. Eu am o viziune puțin diferită, și tot am mai discutat. Viziunea clasică e că Nodul sud reprezintă trecutul, Nodul nord spre ce te înderepți, și unde trebuie să ajungi. Viziunea e mai puțin diferită pentru că da, Nodul sud reprezintă cumva, nu trecutul, ci reprezintă scopul tău aici. Nodul nord este o perioadă de punct de reper spre care te duci pentru a descoperi care-i scopul și pe urmă te întorci spre Nodul sud pentru a-ți atinge scopul. Și practic e un cerc, nu e o linie. Nu pleci liniar de la Nodul sud și ajung la Nodul nord, ci pleci la Nodul sud, umblii un tur, te duci pe la Brăila și ajungi iar la Brașov. Deci cam așa văd lucrurile. Într-adevăr, Nodul sud, din punctul meu de vedere, e cel mai important element, dacă discutăm de partea asta evolutivă a individului, și de ce ești tu aici. În rest, toate planetele din punctul meu de vedere sunt karmice, în sensul în care toate te formatează într-un anumit fel. Toate îți indică cum ești structurat, adică acea parte de predestinare care tu conștient nu ai ales-o. Adică tu nu poți să fi ales structura emoțională, o ai din naștere. Poziția Lunii, aia e, cu aia defilezi, o mai ajustezi, o mai iei la pilă. Și tot aici, cum văd eu lucrurile, [33:30] nu te ajută lucrurile …dacă-i bun sau rău, dacă ai de plătit sau nu ai de plătit, ci este de a învăța să duci lucrurile în echilibru.

Referitor la exemplul Anei cu Saturn pe Nodul sud, într-adevăr este una dintre cele mai dificile combinații pe care le poți avea în hartă, dar indică și altceva din punctul meu de vedere: indică o atașare a nativului pe ideea de a plăti.

Ana Maria Jinaru:Da, era și atitudinea. Vorbeam mai devreme de avea această, permanent această senzație și această idee că trebuie să plătească.

Dan Ciubotaru:Trebuie să plătesc, totul trebuie să fie greu, exact. Și atunci e foarte mult ancorat pe ideea de predestinare la modul în care aia e, eu n-am de ales, eu nu pot să fac nimic.

Ana Maria Jinaru:Așa este. Își anula singur liberu arbitru [34:20]și deși i s-au dat niște posibilități, dar datorită acelei concepții și atasament față de ideea respectivă, omitea efectiv, nu mai vedea posibilitățile legate de alegere.

Dan Ciubotaru:Da, ca și concluzie, așa din perspectiva mea, este că sunt lucruri care trebuie să le plătim în viața asta, dar, în realitate, ține de noi să încetăm plată. Adică să dezvolți comportamentul în acea atitudine, să faci ceva pentru a înceta acea plată. Dacă iei doar faptul că trebuie în mod constant să plătești, vei plăti în mod constant totă viață. Dar dacă sapi puțin și vezi de unde vine această idee? Pentru că, în esență, dezechilibrul de ce apare? Apare dezechilibrul din cauza unei situații în viață. Vorbim de viața asta. Sentimentul de vinovăție, care stă la baza tuturor căcaturilor din viața noastră, este că trăiești o situație pe care nu ți-o poți explica. Deseori, pentru că nu ți-o poți explica, crezi că ai făcut ceva greșit și de aici, crezând că ai făcut ceva greșit, simți că trebuie să fii pedepsit și să plătești. Când de fapt aia a fost o situație care pur și simplu s-a întâmplat, dar nu neapărat ai fost vinovat. Dar pentru că noi, ca să mergem mai departe, avem nevoie de o concluzie. Și concluzia poate să fie, ”sunt vinovat”, ”pot să merg mai departe”, ”nu sunt vinovat”. Când avem și sistemul de justiție, sistemul justiției spune ”vinovat” sau ”nevinovat”. Îți dă doar două ipostaze.

Patricia Höppner: Imi place felul în care simplifici așa, pe înțelesul absolut de-al fiecareuia. Așa e!

Dan Ciubotaru: Da, dar sistemul legal nu e, si spune ”dom’le, nu esti vinovat, nici nevinovat, te-ai inimerit de-am boulea acolo, da?” Așadar cand spui ca esti vinovat inseamna ca ai fost parte din ceva, da? Inseamna ca ai fost judecat. Ca cand spui, omul ala este nevinovat, inseamna ca el a fost judecat. Înțelegeți? Deci exista si chestia asta in care ”dom’le, ai fost, dar nu ai fost parte, s-a intamplat un…

Patricia Höppner:”… accident

Dan Ciubotaru: Da, gandiți-vă, când pică un avion și mor 300 de oameni nu poți să zici că toți au murit ”vai, toti aveau o mama lor de karma, au murit.” Poate să fie si accidental.

Patricia Höppner: Titanic-ul, Doamne iartă-mă, că tot e un subiect acum pe toate… da.

Dan Ciubotaru: Da, apropo de Karma, eu văd că există și un aspect conjunctural. Eu numesc ”Karma de conjunctură”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că e un test al puterii personale. Este ca și cum nu trebuie să ți se întâmple ceva, dar ca să nu se întâmple chestia, ca să eviți chestia, ar fi trebuit să fii la nivelul ăla de putere și înțelegere. Să zicem, la data D, dacă ai nivelul ăla de putere și înțelegere, apare o situație pe care o poți evita. Dar dacă tu în acel moment ești sub acel nivel de putere personală, se-ntâmplă!

Patricia Höppner: Da, iarăși îmi amintesc de Pluton în momentul în care mi-a traversat Mijlocul Cerului, dar nu mai intrăm în detalii. Asta apropo de decizii în momente cheie. Ana, tu cum vezi povestea cu Nodurile, sinonimă cu axa destinului?

Ana Maria Jinaru:Da, exact, o să revin și la Noduri, acum vroiam să spun ceva legat de ce a spus Dan. Sunt perfect de acord, tu vorbești de putere, e vorba de înțelegere până la urmă. Adică, în momentul în care tu înțelegi, de fapt se naște acea posibilitate de a alege altfel decât ești condiționat. Dăm un exemplu și din hartă. Să spunem că ai un Marte, chiar îl menționasem mai devreme, în Fecioară. Și spuneam că poate exista o tendință de a vrea să fie totul perfect înainte să începi acțiunea, înainte să duci la bun sfârșit. Am observat lucrul ăsta de foarte multe ori, eu îl am în Fecioară și de multe ori aveam nevoie să fie totul efectiv perfect, și era acea teamă de a începe, pentru că nu era totul perfect deja… și asta poate sabota cumva acțiunea. În momentul în care înțelegi, cum spuneai și tu Dan, devii mai conștient și te pui pe poziție de putere, de fapt, prin acea conștientizare. În momentul respectiv tu poți să alegi altfel decât acel conținut, să spunem, predesinat, dobândit a lui Marte în Fecioară. Poți să te inspiri de la Pești fiindcă, de fapt, ne completăm cumva cu ce vine din zodia opusă în care se află planeta respectivă, dacă nu avem… o altă înțelegere, și o avem pe cea din hartă. Să ne abandonăm puțin în voința divină. Începem cu ce avem și vedem pe parcurs ce iese și ne detașăm de rezultate, mă gândesc. Interesantă perspectiva ta legată de Noduri. Ai spus că Nodul sud reprezintă scopul și Nodul nord reprezintă probabil un instrument, în sensul ăsta, nu?

Dan Ciubotaru:… calea. E un punct intermediar din care ești din povestea ta, ieși din povestea ta temporar, pentru a-ți da seama care e povestea ta.

Ana Maria Jinaru:… și te întorci la Nodul sud cumva. Da, e interesant. Acum dacă mă gândesc că totuși cumva Nodul sud, la un moment dat cred că am spus și eu Nodul sud trebuie cumva integrat, dar ținând cont și de Nodul nord și de câmpul de experiență pe care îl redă cumva Nodul nord. La un moment dat cred că am spus, cred că este același lucru. Cumva.

Dan Ciubotaru: Ca să fac o o paralelă cum e cu Nodurile astea. E ca și cum tu toată viața te-ai uitat la seriale de comedie. Te-ai uitat atât de mult la seriale de comedie, încât nu mai știi ce înseamnă comedie și ai nevoie să te uiți la puține seriale tragice, te uiți puțin la horror, ca pe urmă să îți redefiniști ideea de comedie.

Patricia Höppner:Să îți amintești cum să râzi.

Dan Ciubotaru: Pentru că poți să ajungi atât de plat pe serialul ăla de comedie, încât să nu mai fie comedie pentru tine. Devine o realitate încât nu o mai poți compara. Și atunci trebuie să ieși, Nodul nord te scoate din serialul de comedie, îți bagă un horror sau pornache sau altceva, te uiți și pe urmă zici ”aha, stai că la ce mă uitam e comedie, stai că mă uitam prost, acum înțeleg eu ce mă uitam”.

Ana Maria Jinaru: Da, de fapt prin Nodul nord vii cumva și dai totuși altă perspectivă și Nodului sud.

Dan Ciubotaru: Exact. E punctul reper complementar. Dar trebuie să revii la Nodul sud pe urmă. Revii la canalul de comedii…

Ana Maria Jinaru: De fapt, eu am spus altceva. E interesant, trebuie să revii la Nodul Sud. Eu am spus altceva, de fapt. Nici nu e nevoie neapărat de o revenire, pentru că niciodată nu renunți la Nodul sud. Ar fi bine să nu putem niciodată să le avem permanent… și… dacă nu renunți, nu revii. Știi ce vreau să zic?

Dan Ciubotaru: Da, ca revenire, mă refer ca atitudini și a rezolva echilibra lucruri în viața ta. Da, el (Nodul sud) nu pleacă din tine.

Ana Maria Jinaru: Da. Da, ca atitudine. El nu placă niciodată, de fapt. Da, da, așa este.

Patricia Höppner:Absolut.

Dan Ciubotaru:Da, e vorba ca abordare.

Ana Maria Jinaru: Dar să știi că ai dreptate într-un fel în exprimare, pentru că am remarcat următorul lucru. E foarte greu să le ții permanent pe amândouă, în echilibru și manifestare. E un ușor balans. Și apoi tu spui că te întorci la Nodul sud. Da, da, interesant. Da, așa e.

Patricia Höppner: Acum aștept să îmi spui tu concluzia ta de până acum (Ana), pentru că sunt convinsă că ți-e un pic mai clară față de probabil acum 2 ani, când ne-am întâlnit noi două în premieră, și când țin minte că erai ușor revoltată de această abordare psihologică a școlii unde ne-am cunoscut și ne-am întâlnit, referitor la povestea Karma.

Ana Maria Jinaru: Legat de noduri?

Patricia Höppner: legată de Karma, destin, și de faptul că încercau să se debaraseze total, să se ducă pe acea cale, inginerească, așa cum a descris Odan, această poveste.

Ana Maria Jinaru: Nu eram neapărat revoltată, pentru că am rezonat cu acea abordare, chiar dacă nu luau în calcul oficial această abordare. Dar eu prima data când am început în 2006 să studiez astrologia, nu luam în calcul această lege a Karmei, chiar am fost cumva certata de către niște colegi, atunci ”cum adică, tu studiezi astrologie și nu crezi în reîncarnare? Imposibil!” Azi zic, ,,nu, e foarte posibil, Dumnezeu n-are nevoie să recicleze suflete,, ziceam pe vremea aia, da?

Între timp am schimbat abordarea, am înțeles altfel lucrurile, cumva. Dar sigur că ne putem rupe, așa cum a spus și Dan, de aceste tipuri de contexte. Putem să o luăm ca atare harta și considerăm Nodul sud – Nodul nord, fără să luăm în calcul aspectele de Karmă. Putem să spunem simplu, de acolo în pe abordarea psihologică, tipare să spunem în născute și acel câmp de experiență pe care dorim să-l experimentăm, care ține de nodul nori și prin care trecem și cum zice Dan, ne întoarcem tot la acele tipare vechi, dar le privim din o altă lumină, cu ce ne-a adus în plus acea experimentare a câmpului pe care îl indică Nodul nord, de experiență. Pentru că e dorința acolo, până la urmă. E o nevoie de experiență care poate fi generată, așa cum a spus și Dan, de uitare. Sau nu mai știam, negăm, cum stăteau lucruri pe acolo. Și hai să mai facem, așa, un mic ocol.

Patricia Höppner: Ca să fiu eu mai concretă cumva, ar fi nodul sud, că e zona de comfort, unde suntem acasă și care vine natural ca manifestare, dar e puțin cumva stagnant. Acel teritoriu, suntem cumva puțin blocați acolo și ca să pornim în câștigarea Nodului nord ca punct în care urmează să îmbrățișăm experiențe noi, unde nu avem experiență, mai mult ca un proces, și să le folosim, într-un dans să ne întâlnim la mijloc.

Dan Ciubotaru: Nu neapărat. Nodul sud este locul în care noi avem tendința de a o da de gard. Acolo unde e Nodul sud, noi ducem lucrurile pe extrem. Dau un exemplu, Nodul sud într-un semn de apă, nativul respectiv, ori simte de-l copleșește emoția, ori nu simte nimic. El nu poate doza acea simțire într-un mod care să fie constructiv, benefic. E ok, el e ori ”ha ha ha”, ori ”pfff….” Poți să mori lângă el și nu simte nimic. Dar el nu poate controla când și se duce pe extreme, ca și cum ascult muzică ori pe volum maxim, ori pe mute. Nodul nord este practic ieșirea din acest tipar și îți dă chestia aia de distanță, de obiectivitate, încât să-ți dai seama că ”bă, stai că acolo eu o dau de gard tot timpul. Eu cu chestia aia tot timpul mă duc pe extrem”. Și de acolo încep să echilibrezi. Liberul arbitru!

Ana Maria Jinaru:Păi dacă nu te duci, te pune viața în situații în care o să te duci. Volens nolens.

Dan Ciubotaru: Te duci, dar poți să nu înțelegi, adică poți să mori cu același nivel de înțelegere cu care te-ai născut. Nu-i nici o obligativitate să existe partea asta de progres. Adică universul gândirii, viața pe Pământ, e în formă umană de câteva zeci de mii sute de mii de ani, ce știm noi așa. Adică mai băgăm o fisă, nu-i nici o problemă. Adică nu e asta o problemă. Este o chestie opțională. Nu există în formă absolută, ci este ca un mușchi pe care îl antrenezi, îl antrenezi și care îți permite să iei decizii mai înțelepte pentru tine. Nu neapărat te va face mai frumos, nu mai deștept, mai bogat, dar te va ajuta să mergi pe drumul tău. Practic asta îți permite liberul arbitru. Să simți că ești pe drumul tău în viața ta, că ești acolo unde trebuie. Și îți scoate sentimentul ala că sunt ”de-am boulea în viața mea”. Nu știu ce caut, nu știu cum, ci doar trăiesc. Adica, liber arbitru te ajută să treci de la ”viața te trăiește”, în ”a trăi viața”. Asta e o chestie care se antrenează și foarte mult prin introspecție, prin a te observa, prin a observa, prin a cultiva poziția aia de martor, care îți face și meditații și tot. Toate practicile astea spirituale se fac, în esență, ca să-ți crească puterea de concentrare, pentru că dacă îți bălăngăne neatenția așa, nu înțelegi nimic. Deci îți crește puterea de concentrare. Puterea de concentrare îți dă posibilitatea să te detașezi de tine și să te pui în poziția aia de martor care te observă pe tine făcând lucruri. Și în momentul ăla îți dai seama cum se întâmplă.

Patricia Höppner: Cumva sa invatam sa ne deconditionam singuri, corect?

Dan Ciubotaru:Să ne observăm.

Patricia Höppner: Sa ne observam, și și deconditionam, daca tot vorbim despre acele tipare…

Dan Ciubotaru:Acela e rezultatul. Dacă știi, te observi pe tine și te înțelegi, te cunoști, vei ști și unde să șurubărești.

Patricia Höppner:Deci teoretic, conform celor spuse de tine, în fiecare moment, dacă ne propunem și suntem capabili, putem să spargem, nu? acele tipare, și să rupem o condiționare a soartei.

Dan Ciubotaru:Da, dar trebuie să mai reținem ceva. Dacă acea condiționare tu ai trăit 40 de ani, nu o să o rezolvi într-o sesiune de terapie, sau într-o discuție cu un astrolog de o oră, sau într-un retreat de un weekend. Poți doar începe procesul de transformare, dar tu dacă 30-40 de ani ai trăit în acel mod, structura ființei tale este foarte mult obișnuită, condiționată pe acel mod de a fi și privește schimbarea ca pe ceva foarte periculos. Și atunci ai nevoie de un timp, nu ai nevoie de alți 40 de ani, dar ai nevoie de cel puțin un an, doi, ca să pot să transformi ceva, și mai mult, dar zic cel puțin fundamental să te pui pe noua direcție.

Adică nu-i suficient să înțelegi care ți-i problema. Trebuie să aduni suficientă putere personală și să lucrezi pentru a te pune pe noua direcție. Adică nu-i suficient să vezi că palma asta e așa. Îți ia foarte mult timp să o direcționezi, să te pui pe altă traiectorie. Cea mai bună, una dintre cele mai puternice forțe în lumea asta e forța blândeții. Puterea blândeții.

Ana Maria Jinaru: Da, și cu noi înși ne trei să fim.

Dan Ciubotaru: Că dacă îți dai șocuri și palme și așa, trebuie să fii ferm, dar blând.

Patricia Höppner: N-am cum să nu devin implicată și emoțională în dialog, știi? Acum am fac procese și pe conștiință, ascultându-vă, apropo de forța blândeții, știi? Da. E energiea mea de foc combinată cu pământ…hmmm…

Ana Maria Jinaru: Apropo de chestiunea asta, cu blandețea… și legată de tehnicile astea pe care le abordezi ca să lucrezi cu tine și prin care obții o putere de centrale mai mare sau, cum spunem, o puritate mentală mai mare. Că de fapt, puritate mentală înseamnă focus mental, capacitatea de a te centra, a-ți centra mintea. În sanscrită există o expresie, un cuvânt ”chané, chané”. Cum aplici constrângerea, sau cum aplici acele tehnici care, până la urmă, implică o anumită forță, o anumită constrângere, autoconstrângere. Încet-încet, da? Cu blândețe. Shane, shane!

Dan Ciubotaru: Cătinel, cătinel, înțeleg eu.

Patricia Höppner: Cătinel, mă gândeam acum, mă gândeam acum dacă trecem la capul celălalt al balaurului, pentru că spuneai când declanșasem întrebarea, așa că eu îți rămasă cu peschița mea fixată acum. Și anume faptul că înainte de a veni aici, avem, se presupune, există teorii, acel liber arbitru, dar vorba ta, cine este acel ceva?

Dan Ciubotaru:Se schimba subiectul, se schimba corecta.

Patricia Höppner:… da, se schimba complet, deci nu mai intram acolo, absolut. Am vrut doar s-o încheiem, să fie rotund.

Dan Ciubotaru: Acolo e filozofie pură, acolo e filozofie pură, adică acolo e…

Patricia Höppner: Acolo filozofăm. Ana, ești de acord sau tu ai alte surse de informare și alte puncte de repere aici?

Ana Maria Jinaru: Da, sunt pe aceeași lungime de undă. Acum mă gândeam și la altceva, apropo de asta, că până la urmă destinul, chiar și acele condiționări cu care noi venim, sunt niște rezultate efectiv ale acțiunilor noastre din trecut. Dacă mergem așa, putem să ajungem la o concluzie că, până la urmă, tot creația noastră este. Nu putem să stabilim, un adevăr, un moment de început și pentru asta poate că ar fi greu să concluzionăm că există doar liber arbitru. Pentru că dacă ne gândim acelea sunt niște efecte la acțiunile noastre din alte vieți, și atunci, practic, putem ajunge și la concluzia că există doar liber arbitru și că, de fapt, destinul este doar ceea ce noi am creat prin ignoranță și prin lipsă de cunoaștere, da? Pentru că nu am înțeles și am acționat într-un anumit fel, și așa mai departe, și am generat anumite consecințe. Pe de altă parte, oricum, ideea asta de liber arbitru și destin intră în discuție numai când vorbim despre alegere, ceea ce este cazul multora și majorității, da? Alegere-acțiune, da? În momentul în care, numai când alegi, se poate pune problema dacă este ceva predestinat, dacă am libertatea să aleg și așa mai departe sau dacă nu am libertatea să aleg. Pentru că dacă nu vorbim de alegere… și când nu vorbim de alegere, poate o să mă întrebați când am ajuns la…înțelegerea completă, să-i spunem așa. Atunci nu mai punem… Nu se mai pune problema de alegere. Am vrut un pic să aduc și varianta asta, care este cea să spunem ultimă, ideală, în discuție. În momentul în care ajungem la completa înțelegere, sau așa zisa cunoaștere de sine, sau iluminare, iesim din sfera alegerii, unde doar acolo putem să vorbim de liber arbitru și destin.

Patricia Höppner: Ascultându-te, mi-a venit o amintire practic dintr-o discuție la care asistasem în urmă cu ceva timp, legat de acest concept al timpului, unde o persoană dintr-o altă țară, dintr-o altă cultură, spusese faptul că în Europa noi suntem obișnuiți… bun, pornea discuția de la cultura arborigenelor din America de Sud, care cred că timpul este circular, iar noi aici, în cultura vest-europeană, spunem că timpul este linear. Și tot în această idee a sorții și a liberului arbitru, cum vedeți voi această poveste? Pentru că povestea la care am asistat, ca să închei legătura cu acest concept al timpului, era faptul că indigenii de acolo spun că, timpul fiind circular, de fapt noi mergem înapoi la același eveniment și accesăm straturi tot mai adânci, iar astrologia funcționează cumva cam pe același principiu. Și dacă ne creștem această conștiință de sine, putem să accesăm probabil o mai mare cantitate, dar sunt curioasă cum vedeți voi povestea aceasta.

Ana Maria Jinaru: Eu vreau doar să spun un singur lucru și îl las pe Dan apoi și apoi vin eu cu… Tu ai zis, ai menționat două variante, vin și eu cu a treia și spun din perspectiva vedantină și sau hindusă, timpul nici nu există.

Patricia Höppner: Exact!

Ana Maria Jinaru: Prezent, trecut, viitor sunt în același plan.

Dan Ciubotaru: Timpul, dacă ne uităm, în fizica modernă s-a scos de multe equația a timpului, variabila timpului din equație, mai ales la zona asta de fizică subatomică, s-a scos. Există doar spațiul energiei care se manifestă și de aici derivă toată noțiunea asta de timp. Pentru că Einstein a dovedit relativitatea lucrurilor și a timpului și că… Practic fiecare are un timp al lui personal, există un timp agreat, care e o ora cât? 6 fără 10 e la mine, la tine e 5 fără 10. Adică e o relativitate a timpului, undeva e noapte, undeva e dimineață. Deci ideea asta de a crea o noțiune strictă, abstractă a timpului nu există. Și în fizică se cunoaște, găsim materiale pe tema asta, înțelegem foarte clar că timpul este în funcție de observator. Deci nu există unitatea timpului universal valabilă. La nivel de univers, la nivelul fizic. Deci cumva timpul este foarte mult… eu văd timpul ca… un efect al mișcării. Deci la noi, uitați-vă, ziua este dată de rotația Pământului în jurul proprii axe. Anul e dat de rotația Pământului în jurul soarelui. Asta e cele două unități de timp pe care astrologia lucrează, ziua și anul.

Ana Maria Jinaru: Există o convenție.

Dan Ciubotaru: Dar este o convenție fizică a sistemului în care noi funcționăm. Într-un alt sistem, chiar solar, ziua pe Marte diferă, anul pe Marte diferă. Timpul nu este o chestie bătută în cuie. Modul în care trăim noi este un mod de a trăi linear, în sensul în care nu avem, nu putem trăi simultan două alegeri. Asta e o condiționare a timpului pe care îl trăim. E o condiționare a timpului în sensul în care, fiecare moment, trebuie să trăim una din cele două alegeri. Asta este cel mai frustrant în viața asta, pentru că nu poți nici măcar să compari. Dacă aș fi făcut așa, cum ar fi ieșit? Poți să faci un exercițiu, o speculație. Dar asta e cel mai frustrant și de aici apar foarte multe teorii și discuții. Timpul ăsta… că e linear, că e circular, din experiența mea este circular în sensul în care totul se repetă la diferite intervale, adică noi suntem o sumă de foarte multe cicluri. De la micro cicluri la macro cicluri, de la ciclu de câteva secunde, la ciclu de 28 de zile, ciclul lunar, ciclul de 28 de ani – Saturn, ciclul de 12 ani – Jupiter și tot așa. Macro-cicluri de milioane de ani și alte chestii, ca nici măcar nu le putem observa, cum e la cutremure. Adica, noi de prea puțină vreme studiem cutremurele din punct de vedere fizic, ca să putem să fi surprins un ciclu mai lung. Doar de 100 și ceva de ani ai niște observații științifice pertinente ca să spui, dar dacă acolo e vorba de cicluri de mii de ani, nu ai cum. Deci, timpul practic este o sumă de rotițe care se rotesc cu viteze diferite. Noi avem impresia că un singur fir este acolo, dar de fapt firul ăla când se mișcă în spate, ca la ceas, conține foarte multe rotițe. Timpul este modalitatea prin care, să zicem, simultaneitatea evenimentelor nu este trăită simultan. Deci avem ocazia de a trece prin secvențe diferite și a le trăi separat. Pentru că altfel am putea trăi într-o fracțiune de secundă toată viața. Știi când ai chestia aia, oameni care ajung în punctul ăla de văd viața și retrăiesc viața într-o fracțiune de secundă. Atunci se poate, da? Creierul poate să proceseze într-o fracțiune de secundă toată viața, îți trece toată prin fața ochilor într-o situație critică.

Așa ar trebui să trăiești. Deci nu știu dacă am oferi t un răspuns foarte clar, doar că timpul este ceva care ne condiționează și asta este rezultatul mișcării care se întâmplă. Și karma, cum e definită, este tot o mișcare, este o ideie de ciclicitate. E un bumerang-ul care îl arunci și care se întoarce. Despre asta este vorba. Pentru că fără mișcare nu prea există timp, nu ar exista lumea așa cum o știm. Nu știu dacă am răspuns întrebării tale. Asta e viziunea mea asupra timpul și cum ne impactează.

Patricia Höppner: Mie mi-e foarte clar ce ai descris, sunt convinsă că și comunității.

Ana Maria Jinaru: Există într-adevăr trei tipuri de limitări. Este cea legată de obiecte, cauzalitate, cea legată de timp și de spațiu. Dar atâta vreme cât practic percepem fragmentat și suntem la un nivel de înțelegere în care avem tendința să ne identificăm cu diverse aspecte limitate, să fragmentăm realitatea, întotdeauna acest element – timp, dacă vrei, va intra acolo și va condiționa, cum spune și Dan, practic condiționează, este ceva ce limitează alături de spațiu și alături de cauzalitate. Atâta vreme cât avem această percepție fragmentată, sau atât vreme cât…hai să reformulăm… atâta vreme cât nu înțelegem, cât nu reacționăm sau acționăm de la nivelul condiționărilor fără să le înțelegem și așa mai departe, că acum trebuie să legăm un pic de subiectul nostru, la tematica noastră. Va fi în discuție, perpetuam același tipar, aceeași karmă, același destin, aceeași forță, așa zis, implacabilă, să spunem. Dar pe măsură ce încercăm să înțelegem mai mult, să facem acea introspecție de care vorbea și Dan, pentru că introspecția este un instrument valoros, important, sine-qua-nom prin care putem să ne cunoaștem pe noi înșine. Este esențial, nu putem fără introspecție. Și ajungem la un nivel de conștientizare mai mare, cu atât se naște, acea capacitate de a alege și de a ne construi singuri viața, existența.

Patricia Höppner: Ascultându-vă, v-aș propune hai să tragem oala pe tranzite. Hai să intrăm un pic pe această poveste, v-aș propune, pentru că există următoarea teorie: se vine aici cu o hartă natală care îți imprimă o energie primară. Tu vii aici, concret, cu niște povești. Tranzitele, se spune că sunt ,,trigger-ii” (sunt blocată pe termene iarăși în limbă engleză) care accesează această poveste a Liberului Arbitru și că fiecare tranzit este văzut ca o oportunitate în  a accesa Liberul Arbitru. Cum vedeți voi această poveste a ruperii condiționării și a faptului că e ca un dar? Un Transit ar putea fi privit ca un dar care se afla acolo pentru noi, când facem ce dorim din el, dacă devenim mai conștienti un pic de noi, sau nu?

Dan Ciubotaru: Depinde cum il jucăm. Aici depinde de fiecare în ce etapă e. Adică unde intervine partea de condiționare, din punct de vedere astrologic? Eu pot puncta la orice persoană, să zicem peste 10 ani, la data de ”x” care va fi starea interioră, cum va percepe lucrurile din viața ei. Cu o acuratețe destul de mare. Dar nu pot indica foarte clar cum va fi viața ei concretă. Măritată, nemăritată? Sus, jos? Dar pot să spun cum se va simți. Există această cauzalitate la modul în care… Eu văd așa: lumea în care trăim e ca un sistem care se autoadaptează, se autoadaptează la acțiunile noastre. Deci partea asta de soartă-destin nu e o chestie linie și punct, de aici până aici mergi pe sârma asta. Nu. Ea se adaptează cu fiecare mișcare, cu fiecare chestie. Scopul este de a ajunge la intervalul de echilibru. Dacă mergi, ești în acea zonă de interval de echilibru în viața ta, atunci nu e nevoie de ajustări radicale din exterior. Dar cu cât te îndepărtezi mai mult de acea zonă de echilibru, care e o zonă, nu e o linie, nu e un punct; adică acolo poți devia, poți să fii și mai supărat, poți să fii și mai vesel, nu trebuie să fii zen tot timpul, sau în meditații tot timpul, alea sunt excepția, e altă poveste. Dar în viața de zi normală, ai un interval în care poți să fii și obosit, îți mai bagi picioarele, mai scapi o înjurătură, e ok, dar în esență te menții în acel interval, și atunci viața nu e nevoie să-ți vină cu ajustări. Sau dacă îți vine cu ajustări mari, le poți gestiona, pentru că tu ești în poziția optimă. A fi ancorat bine în viața ta, înseamnă că ești în poziția cea mai bună pentru a gestiona ce are viața să îți oferă, bun sau rău. Asta e vorba. Și practic, tranzitele vin și tot timpul îți actualizează viața și îți ajustează exteriorul raportat la interiorul tău, la unde ești tu, și ce ai lucrat cu tine. Un transit care, aparent, poate să fie foarte dur, tu nu ai fi în zona de interval, de echilibru și ai fi sub, acel transit poate să fie foarte dur, pentru că el vine ca o chestie corectivă. Îți dă un șut în fund ca tu să te ridici aici. Sau dacă ai sărit de interval, sus, te crezi prea  șmecher, prea ”așa”, vine tot corectiv. Dă un cap în gură și zice,” bă, băiatu’, jos, culcat, târâși”. Și nu înțelegi de ce mi s-a întâmplat mie chestia aia. Deci, tranzitul poate să aibă acest aspect corectiv, dar dacă e și intervalul de echilibru, el vine mai mult cu o influență de a învăța, a-ți consolida poziția pe care ești învățând ceva nou, făcând ceva nou și integrând mai înșor acele perturbări exterioare. De exemplu, când vine o criză economică, vine pentru toată lumea. Vine pentru toți miliardarii, pentru toți săracii, pentru toți… Pentru toți vine. Dar dacă te uiți fiecare pe nivelul lui, să zicem strict economic, gestionează altfel. Unii supravețuiesc fără mari pagube, alții se duc în cap, alții prosperă. Deci același tranzit, același Saturn în Pești pentru unul poate să geneze oportunități, pentru unul poate să geneze mari corecții, ajustări, deci depinde. Dar eu văd tranzitele ca fiind forțele Universului, care tot timpul se adaptează la interiorul persoanei și crează acele condiții prin care tu să revii pe traiectoria ta și pe punctul ăla de echilibru.

Patricia Höppner: Ana, tu tot îți tot notezi acolo, nu știu ce ai tot scris, că mă uitam, erai foarte concentrată.

Ana Maria Jinaru: Urma poate să spun același lucru, poate cu alte cuvinte și o să reformulez pe undeva.

Patricia Höppner: Ea e de acord cu tine! Eu speram aici, la o discutie, asa, in contradictoriu, sa iasă așa sucul!

Ana Maria Jinaru: Ideea mea este aceași. Deci, tranzitele nu vin să impacteze în mod substanțial ceea ce există. Ele creează un context mai mult. Un context anume care nu modifică, sau nu ne fac pe noi să devenim. Ne pot face, dar nu singure. Asta este ideea. Nu pentru că vine tranzitul, să spunem, vine Jupiter, gata, tu o să te iluminezi sau o să devii super înțelep. Nu! Ele vin, crează un context, să spunem, poate mai favorabil sau mai puțin favorabil, dar și această categorisire sau clasificare în favorabil – mai puțin favorabil, rău – bun, este tot în funcție de percepția noastră pe care o avem la momentul tranzitului, dată și ea la rândul ei de nivelul nostru de înțelegere. Dar, cum zicea Dan, dacă nu suntem chiar în punctul ăla de echilibru și oscilăm foarte mult, avem o marjă mare de oscilație, sigur că acel transit o să fie mai bulversant, dacă e unul al lui Satun să spunem, și așa mai departe. Am dat un exemplu. Ele într-adevăr vin, ele nu modifică, nu aduc ceva de substanță neapărat. Nu vin și spun, hai gata, tu acum te iluminezi, tu acum… nu știu ce mai pățești, dar ele pur și simplu vin și creează un anumit context. Nu creează singure, prin ele însele, să spunem, un rezultat. Ci crează doar acea conjunctură care te poate sau nu favoriza. Acuma depinde, pentru că iarăși depinde de tot nivelul de înțelegere, până la urmă, și de percepția pe care o ai în momentul respectiv. Dar sigur că poate să-ți dea acolo o coloratură, să-ți dea o forță, să-ți atenționeze, poate să se facă un click acolo, creând acea conjunctură. Dar nu prin ele, însele singure, ele îți conferă ceva, anume.

Patricia Höppner: O altă idee asupra că am dorit să mă opresc, deși aș fi foarte tentată să vă cer niște exemple. Unii spun că nu prea avem liber arbitru, pentru că al nostru comportament este atât de previzibil, atât de repetitiv. Nu avem un background ca pregătire psihologică, dar voi aveți foarte multă experiență în practica astrologiei, deși psihologii spun că liberul arbitru este o iluzie, un rezultat al educației, al condiționării, al mass-mediei. etc. Era o altă idee pe care am dorit să o ridic la plasă și să vă întreb ce părere aveți.

Ana Maria Jinaru: Atunci și psihologii… N-ar mai avea niciun rost.

Dan Ciubotaru: Vezi și această idee e că ei au dreptate dacă privești doar din paradigma lor, din perspectiva lor. Adică paradigma include faptul că viața noastră se rezumă din momentul în care ne-am născut și până murim. Atât. Și suntem ființe biologice că pe această structură biologică, sunt niște procese mentale care se derulează, care strica rezultatul experiențelor anterioare. Adică, dacă privești din perspectiv asta strict ca mașină biologică, nu există liber arbitru. Dar dacă iei în considerare faptul că poate suntem mai mult decât o mașină biologică, atunci se rafinează ideea asta de liber arbitru. Am zis, în termeni absoluți, nu există. Termen pur, absolut, 100%. Ci pur și simplu liber arbitru este capacitatea de a face mai bine cu ceea ce ai. E ca și cum în fiecare dimineață, când te trezești să-ți faci micul dejun, ai două ouă, puțin unt și niște brânză. Dar în fiecare dimineață, tu te perfecționezi și faci un mic dejun, mai bun, mai copios, mai hrănitor cu același ingredient. Acesta e liberul arbitru. Poți să rămâi la același ”fierbe ouăle, băga-mi-aș, în fiecare dimineață mănânc ouă fierte”, toată viața, și urăști ouăle fiert…sau poți să zici, ”ok, hai să progresăm, hai să ne jucăm, hai să experimentăm, hai să facem”, da? Și atunci îți dezvolți liberul arbitru. Nu-ți spune nimeni, ”Dane, nu mai fierbe ouăle”. Nu! Ai libertatea asta, dar aia de fapt e o chestie repetitivă. Liberul arbitru este să îmbunătățești atunci când nu îți cere nimeni nimic. Când nu te obligă circumstanțele exterioare să faci ceva, atunci este o decizie a liberului arbitru. Și aici mă refer nu sunt circumstanțe exterioare și nici nu te mănâncă în c… pe tine să faci ceva, că aia e altceva. Aia e o circumstanță interioară care ”te mănâncă”. Eu zic, nu există niciun factor care să… E chestia aia care la un moment dat simți, ”bă, vreau să mă apuc să învăț japoneză”. Nu știu de ce, nu mă ajută la nimic, nu am pe nimeni, nu mi-a zis nimeni, dar așa am văzut și vreau să învăț japoneză. Și te apuci și înveți. Aia este un act al liberul arbitrui, că nu există nicio constrângere, o nevoie, o ceva în mod real. Mai târziu vei înțelege de ce a trebuit să înveți japoneză. Mai târziu, da?

Ana Maria Jinaru: Am spus deja, dacă nu ar exista liber arbitru, nu am putea să ne transformăm. Și dacă nu ar exista liber arbitru, mă întreb de fapt care ar fi scopul terapiei psihologice până la urmă. De ce s-ar mai duce oamenii acolo?

Dan Ciubotaru: Scopul terapiei este de a optimiza mașinăria biologică.

Ana Maria Jinaru: Da. A, da, doar cea biologica, da, da, da, pentru că le include toate…

Dan Ciubotaru:… da, de a-ți ajusta procesele mentale, astfel încât să fie o mașină mai fericită, mai funcțională.

Ana Maria Jinaru: Dar bine, că acum psihologia a căpătat și a început să meargă un pic în alte zone și să…

Dan Ciubotaru: Se duce, ok, dar trebuie să înțelegem și psihologia, și astrologia sunt instrumente, sunt căi. Încearcă să analizeze viața asta, omul ăsta, cu atâtea necunoscute, din o anumită perspectivă. Nu există una mai bună sau mai rea. Înțelegi? Sunt perspective diferite.

Patricia Höppner: Mă bucur enorm că trăim în timpul actual, pentru că, ascultându-vă, mi-am amintit despre celebrul Spinoza, care în secolul XVII vorbea despre felul cum se desfășoară nivelul de conștiință în una dintre lucrurile sale, și el spunea că putem să ieșim deasupra limitelor sorții și a fost excomunicat omul, din comunitatea din care făcea parte.. și mulți alții.

Ana Maria Jinaru: Dar și Jung a fost considerat mistic, că se duce mult spre misticism, apropo de psihologie.

Dan Ciubotaru: Acum trăim în niște vreme în care pot să aberez cu grație și ok.

Patricia Höppner: Aberam cu grație!

Ana Maria Jinaru: Ha-ha-ha-ha! Da!

Dan Ciubotaru:… e cumva polul opus. Înainte te ardeau pe rug cum aveai o altă părere, acum, dacă ești normal, ești ars pe rug, stii?

Patricia Höppner: Faptul ca n-am pregatit niște exemple, mi-e foarte ciudă că n-am pus presiunea pe voi, pentru că mi-aș fi dorit niște hărți, mi-aș fi dorit niște exemple concrete, niște situații, niște răsturnări de… nu știu, un pic de spectaculos de…

Dan Ciubotaru: E foarte dificil, pentru că, în primul rând, acolo când discuți de exemplu, când ei o hartă și vorbești de partea asta de liberul arbitru, e o chestie foarte intimă, foarte subiectivă, care dacă încerci să o tratezi mai obiectiv, ratezi, sau poți să faci doar speculații. E o chestie, deci când vorbești cu cineva de partea asta de libertate de alegere, e o chestie foarte intimă de resorturi interioare și doar de a… face așa o analiză detașată, se pierde. Adică de asta nici nu am, eu nu am insistat foarte mult pe exemple pe zona asta, că nu ai, și nici nu poți să quantifici exact liberul-arbitru sau nu. E foarte greu de quantificat pentru un exemplu, știi?

Ca să dau un exemplu: divorțul este un act mai mare al liberului arbitru decât căsătoria. Când te-ai casătorit, de obicei e o condiționare mult mai mare, e o nevoie în spate, e o iubire, e o dorință, e o ceva. Ești mult mai condiționat, te-ai dus, mai ales dacă ești mai tânăr, te duci rachetă. Divorțul în sine este un act al voinței și conține mai mult liber arbitru decât casătoria. De ce? Deoarece căsătoria nu ai cu ce să o compari foarte clar. Să zicem mai ales prima, e o primă experiență. Dar divorțul vine ca un efect, ca un efect karmic al căsătoriei, un început. Și poți să evaluezi experiența ta de om însurat. Și de asta divorțul e, poate, dintr-o anumită perspectivă, nu general valabil, este un act al voinției, act mai apropiat de liber arbitru. Că acolo chiar alegi. Când te căsătorești, când te îndrăgostești, nu prea alegi.

Ana Maria Jinaru: Da, Dan, dar poate alegi in virtutea unei repulsii. Știi cum e, atracția și repulsia vin împreună. Atracția a generat căsătoria, repulsia divorțul.

Dan Ciubotaru: Nu, tot e o condiționare. Nu, tu ai o condiționare. E o condiționare, adică tu iei un om pe care nu îl cunoști. Chiar dacă ai stat 2 ani cu el, nu îl cunoști. Dar după ce să mai stai încă 2 ani, 3 ani, ajunsă cu el, zici ”bă, nu îmi mai place de moaca ta”.

Ana Maria Jinaru: Pai si… nu îți mai place și acolo e repulsie, e condiționare, nu mai e liber arbitru.

Dan Ciubotaru: Nu, comparativ cu casatoria, ești mai conștient de decizia ta.

Ana Maria Jinaru: E o respingere! Da.

Dan Ciubotaru: Partea asta de liber arbitru este mai mare. Pentru că alegi conștient ce vrei să faci.

Ana Maria Jinaru: Depinde, da. Ceea ce vream eu să spun este că uneori alegem potrivit unei atracții sau dorințe, alteori alegem potrivit unei repulsii. Ele vin împreună, de pildă, când sunt explicate în India, sunt împreună întotdeauna, atracția, repulsia sau respingerea. Asta m-am dus mai departe și am zis căsătoria, atracția, divorțul, respingerea, repulsia, care-s trecute la același nivel de condiționare și forma afirmativă, pozitivă și cea negativă.

Dan Ciubotaru: Dar e… Da, de mult iubirea e si o chestie de… ”-Aoleu, pe mine m-a bătut mama”, ”-Aaa, și pe tine te-a bătut mama? Ce mișto, împreună avem aceeași dramă, aceea suferință”. De multe ori.

Ana Maria Jinaru: Da, de obicei se întâmplă așa, se întâlnesc două răni.

Patricia Höppner: Găsești linia comună, da. Păi nu că acum, apropo de divorț și de ce ai spus, știi, Doamne, bat în lemn, știi, la mine trece-n dată Uranus peste Venus și mă gândeam, acum știind astrologie, cum mă poziționez? Depinde pe ce fond te prinde, și în funcție de ce decizi să alegi asta.

Dan Ciubotaru: În orice etapă, nu înseamnă automat divoț. Poți s-o duci pe o altă direcție, tranzitele poți să le folosești ca energie, ca vibe, căci ele crează un context și atunci tu poți să spui, ok, în contextul ăsta aș vrea să merg pe direcția aia.

Patricia Höppner: … îți reinventezi, îți resudezi poveștile de iubire, apropo, relaționarea, da.

Dan Ciubotaru: Dar ideea asta cu liberul arbitru nu este ce faci, ce trăiești, ci cum trăiești. Pentru că sunt foarte multe lucruri în viața noastră care nu sunt în controlul nostru ca evenimente viitoare. Dacă eu am pe parcursul vieții mele să dea trenul peste mine, la un moment dat, că e experiență necesară prin care trebuie să trec. Poate să fie experiențe necesare prin care trebuie să trec. Cum se întâmplă în majoritatea dramelor. Îți pierzi un copil, îți pierzi un părinte, îți pierzi pe cineva iubit. Sunt chestii care, logic, nu au explicații. Mâna destinului. Sunt experiențe necesare prin care tu trebuie să treci și care nu depind de tine. Da? Nu pot să schimb asta, dar ce pot să schimb este cum treci prin el.

Ana Maria Jinaru: Atitudina.

Dan Ciubotaru: Și asta este puterea personală. Lucrând… poți trece fără să-ți tai venele pe urmă, să te duci la fund. Asta e diferența.

Patricia Höppner: Complet de acord.

Dan Ciubotaru: Și eu, ca astolog, nu înseamnă că știu viața mea cum se va desfășura, nu știu când o să mor, uite cum o să mor… Pot să știu că dacă voi ajunge la vârsta de 80 de ani, cum mă voi simți în acel moment, aia pot să știu, dacă ajung acolo. Dar nu știu neapărat dacă ajung și în ce context. Sunt aici, sunt în Himalaia? Sunt… pe Titanic? Mă duc să văd Titanicul, sau unde sunt? Liber arbitru este cum îți trăiești viața, nu ce trăiești în viața ta. Ce trăiești de obicei este foarte malcondiționat. Adică e partea precondiționată, karmică, e livrată, instrumentele, utilajele. Știi cum e? Tu dacă trebuie să faci creioane, faci creioane. Aia ți s-a dat să faci creioane, dar e alegerea ta să faci creoiane mai bune. Sau îți bați picioarele și faci creoiane, dă-le dracu’.

Patricia Höppner: Când spusesem despre hărți, că mi-ar fi plăcut niște exemple, mă refeream în special la ideea faptului că o hartă natală vine imprimată cu o energie primară, cu ea vii aici, aceea te condiționează. Și în sensul acesta aș fi vrut, poate, așa știi, în adâncul meu, să văd niște povești din experiența voastră vizavi de hărți care chiar… Adică, te susțin, punct.

Dan Ciubotaru: Să-ți dau un exemplu. Să-ți dau un exemplu la mine. De ce am o sora geamănă astrologic? Noi am mai discutat. Deci e o persoană, o femeie, născută în același moment ca și mine. An, lună, zi și oră. Deci noi avem 99,9% hărți identice. E o mică variație acolo, foarte mică. Viețile noastre sunt foarte diferite. Reacționăm diferit la tranzite. Au foarte multe puncte comune, semănăm foarte mult, dar mai există un substrat, există un substrat care nici măcar astrologia nu îl poate surprinde. Există tot timpul astrologia și orice știință, orice metodă, niciodată nu va avea o imagine completă a ceea ce se întâmplă. Dau un exemplu: când te uiți într-o hartă, tu nu poți să vezi dacă e bărbat sau femeie. Nu e nici un indicator care să spună îi bărbat sau femeie. Deci, e un element care transcende și astrologia, și numerologia, și psihologia, și orice, transcende chestia asta. Înțelegi? Deci să nu credem că printr-un astfel de instrument obținem tot. Tot timpul va exista misterul. Și e exemplul ăsta în care noi avem vieți diferite reacționând diferit la anumite tranzite, pentru că fiecare acțiune a noastră generează, universul se adaptează la același tranzit, diferit crează conjunturi diferite. Aceeași hartă, același tranzit. Înțelegi? Și percepem lucrurile diferit pentru că fiecare, după 40 și ceva de ani de viață, avem perspective diferite și am evoluat să zicem diferit, în puncte diferite în viața noastră.

Patricia Höppner: E pe o anumită frecvență. Da.

Dan Ciubotaru: Dar de aceeași hartă, dacă ai analiza-o strict harta și ai face o previziune și ai face o analiză, dacă ai spune despre harta asta, foarte simplu, are sau nu are copii, dacă ai răspunde ”da” ai greșit, dacă ai răspunde ”nu” ai greșit. Deci pentru că aceeași harta a mea și a ei, ea are patru copii, sau trei copii, al patrulea e bărbatul, eu n-am. Aceeași hartă!

Patricia Höppner: Foarte bun exemplu. Ana, ai vreo poveste?

Ana Maria Jinaru: Da, interesant. M-am gândit și eu la aceste exemple similare și cum e cazul gemenilor, că m-am tot întrebat de-atatea ori. Acea harta astrologică, așa cum zice și Dan, nu redă totul, este de fapt un mic fragmențel, dacă luăm în calcul partea de reîncarnare, e un fragmențel. Este o rezultantă a unui pachet de karmă și nu o rezultantă a întregii karme. Dacă ar trebui să epuizăm într-o singură existență karma din 3000 de existențe? Vă dați seama ce ar însemna? Și din cauza asta, ele totuși, deși hărțile sunt aproape identice, ce se află în spate e diferit.

Dan Ciubotaru: Suflete diferite.

Ana Maria Jinaru: Da, suflete diferite. Da, și ăsta este defapt elementul de diferențiere și, evident că și nivelul de înțelegere, și așa mai departe. Lucrurile alea care sunt foarte subtile și fine și nu pot fi… să spunem contabilizate, cu claritate în hartă, la fel ca și liberul arbitru. De asta a spus Dan, că nici nu… E foarte ok că nu am dat prea multe exemple.

Patricia Höppner: Rămânem în zona de mister, mie îmi place. M-ați convins, e bine așa. Rămânem în zona de mister și sunt absolut convinsă că vor veni zeci de întrebări. Și chiar vă rog acum să încercăm să răspundem la ceea ce va veni, pentru că e un subiect care stârnește curiozitatea tuturor. Un gând de final, acum?

Dan Ciubotaru: Le urăm vacanță plăcută, în primul rând!

Ana Maria Jinaru: Enjoy! Să se bucure!

Dan Ciubotaru: Karma nu pleacă, universul nu se mișcă, nu dispare, dar ce ai de rezolvat cumva trebuie să rezolvi, așa că bucurați-vă de vacanță, bucurați-vă de moment, că destinul nu pleacă, nu se duce, nici mai la stânga, nici mai la dreapta.

Patricia Höppner: A mea s-a terminat vacanța, deci cei care ne ascultă, așa.

Dan Ciubotaru: Dacă nu sunteți în vacanță, bucurați-vă! Eventual lăsați video-ul ăsta pentru când vă întoarceți din vacanță.

Patricia Höppner: Sau când reveniti! Sau îl vedeti iarna, la gura sobei, mai bine!

Dan Ciubotaru: Relaxați-vă, da. Luați-vă în cappuccino, încă o prăjiturică, că nu pleacă de aici.

Ana Maria Jinaru: Există o vreme pentru toate, nu?

Dan Ciubotaru: Exact, calitatea timpului, că asta face astrologia; spune că fiecare moment este bun pentru ceva, și mai puțin bun pentru altceva. Asta să fie, cum e la fiecare vârstă, trebuie să faci ce e specific.

Ana Maria Jinaru: Așa a început, Dan, așa a început, acestea au fost începuturile și în hinduizm. O foloseau ca instrument pentru a fixa anumite acțiuni ritualice în momentul oportun cel maxim.

Dan Ciubotaru: Exact. Când să faci ce ai de făcut. Da. Ce să zicem?

Ana Maria Jinaru: dar pentru lucrurile bune se spune, există o vorbă, da?

Dan Ciubotaru: Mai discut!

Ana Maria Jinaru: Și mi-ar plăcea să încadrăm acest… această emisiune acolo. Se spune în tradiția hindusă că pentru lucrurile bune nu există un timp. E bine să le facem totdeauna. Ca și practica spirituală, da?

Patricia Höppner: Foarte fain. Nu mi-am pregatit nicio pilda. Eu vreau doar din tot sufletul meu sa va mulțumesc că mi-ați acceptat invitația si să incercăm să și răspundem întrebărilor care vor veni. Iată pe ce obsesie am eu acum, mintea fixata spre final. Și ce să zic? Să navigăm cât mai înțelept, folosind și aprofundând studiul astrologiei, pentru că… iată, grație vouă, o sumedenie de oameni au început să studieze astrologia, și nu face decât să-mi crească inima. Am spus-o în permanență. Grație chiar acestui proiect, în primul rând, ție Dan, îți mulțumesc.

Dan Ciubotaru: Mulțumim pentru invitație. Mă bucur că am avut acest dialog.

Ana Maria Jinaru: Mulțumesc și eu, amândurora, vă mulțumesc!

Dan Ciubotaru: Este premieră.

Patricia Höppner: Foarte mult drag! O premieră! Si sper sa ne mai intalnim in aceasta formula, dar pregatim!

Ana Maria Jinaru: cu mare drag și pe curând.

Patricia Höppner: Pe curand!

Dan Ciubotaru: Vă mulțumesc frumos!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

https://patriciahoppner.com/wp-content/uploads/2018/02/dark_bottom_divider.png

@2024 Patricia Höppner Copyright | Politica de confidentialitate